Puţin hazard şi multă atitudine

Postat in Biliard | 16 Decembrie 2009 | 629 vizualizari | Comentarii: 0 | Rating: 0

0 voturi

Dacă vrei să-L baţi pe Dumnezeu, provoacă-L la o partidă de biliard. Şi asta pentru că se spune că biliardul este singurul sport în care poţi să-L baţi pe bune. Iată un bun motiv pentru a lua tacul în mână. După lovitura de spargere poţi, la o adică, să bagi toate bilele, fără ca adversarul să aibă şansa de a veni la masă. În termeni de specialitate, chestia asta se cheamă „run out". Adică, mai pe româneşte „curăţatul mesei". E adevărat, treaba asta cere antrenament. Dar în momentul în care reuşeşti să cureţi astfel o masă, adversarul tău nu mai contează. Poate fi oricine. Sau Oricine, dacă preferaţi. Dacă eşti mai laic, nu uita de blonda care apare în toate filmele şi reclamele în proximitatea unei mese de biliard. O să vină şi la masa ta. Sub forma unei sticle de bere, în cel mai rău caz.

În ciuda scopurilor înalte, biliardul rămâne un sport controversat: combină eleganţa din competiţii cu bătăile de petrolişti în barurile din zonele defavorizate. Dintr-un hobby aristocratic, a devenit o pasiune accesibilă tuturor. În asta constă, poate, şi farmecul său. Pe de o parte, avem eleganţa unui ricoşeu, ca element de construire a unei poziţii. Pe de altă parte, avem situaţiile mai puţin elegante, când eşti nevoit să-ţi croieşti drum cu tacul, spre ieşirea din spate.

Puţin hazard şi foarte multă atitudine. Un joc precis, într-o lume plină de aproximaţii. Biliardul poate fi genul ideal de distracţie pentru liceenii care chiulesc de la ore (şi joacă câte şase, căţăraţi pe o singură masă), dar şi pentru oamenii în toată firea care doresc „să iasă la o bilă" cu prietenii. De preferinţă, se serveşte la cald, cu o bere rece.

Link